Trezeste Romania!

Trezeste Romania – un nou proiect Andreea Marin Banica

 

Iubirea…iubeste

Ce este iubirea? Cine poate spune ca iubeste cu adevarat? Cum poti afla ca iubesti? Pe cine sa iubesti? De ce iubesti? Atatea intrebari si un singur raspuns: iubirea!!!

Putini oameni au cunoscut, cunosc sau vor afla vreodata care este adevaratul sentiment de iubire… Iubirea este prea simpla ca sa o putem intelege, noi ca oameni, ca muritori de rand, complicand-o atat de mult, gresiind, de fiecare data.. Nu intelegem ca iubirea da nastere vietii si ca trebuie sa daruim iubire la randul nostru…

Iubirea nu este un sentiment care trezeste corpul in simtiri ci care simte corpul traind, intr-un mod deosebit. Este singurul sentiment comandat de inima si executat de creier, in jocul vietii pe pamant. Multi dintre noi confudam iubirea cu „aspectele” pamantesti, trecatoare, incercam sa cumparam stari de bine, prin intermediul ei, insa ne mintim… A iubi cu adevarat inseamna a trai viata in deplinatatea ei, a te desavarsi ca fiinta umana… Cum putem spune ca iubim parintii nostri, apropiatii nostri, prietenii/ele noastri sau pe Dumnezeu,  daca noi rezumam iubirea la un singur lucru, satisfactie…

Iubirea tine cont doar de… iubire, ea nu vede, lovindu-se de aparente, ea nu simte nestiind ce e puterea, ea nu se tranzactioneaza adulmecand parfumul banilor, ea nu aude și nu graieste ranind prin cuvinte… ea se daruieste… Cine stie sa iubeasca, primeste iubire, ceilalti se vor lovi de oportunismul unui moment de falsa ”fericire”, care imediat consumat ii vor face sa se simta folositi, ii vor rusina, le va fura increderea in iubire….

Fericirea sta in lucuri simple, fericire inseamna iubire…

 

Shift feat. George Nicolescu – Viata-i de vina

Shift feat. George Nicolescu – Viata-i de vina

 

Cuvinte, gesturi…simtiri

Nu stiu ce sa scriu, vreau doar sa astern cuvinte care sa ma descatuseze… Ma simt tot mai rau, tot mai trist, dezamagit, furios, nu stiu ce poate descrie cel mai bine starea prin care trec acum. Ascult muzica sa ma linistesc, insa nu merge, as vrea sa plang nu pot, as vrea sa stau in bratele unei persoane care poate si vrea sa ma inteleaga…insa sunt singur. Simt ca merg pe un drum pe care nu ajung nicaieri, un drum inchis, un labirint care ma innebuneste….

As striga, dar nu e demn, as face lucruri pe care nu le-am facut niciodata, insa nu pot…ce pot sa fac???? Sunt constient ca ranesc multa lume in jurul meu, si asta face ca durerea sa fie cu atat mai mare si mai apasatoare…. nu stiu cum sa ma comport, ce sa spun, ce sa fac…ma simt pierdut. Nu mai am in cine sau in ce sa cred, pierd cu fiecare clipa, minut, ora o parte importanta din mine. Mintea imi spune sa fac ceva, insa corpul e de alta parere, ma simt prizonierul propriului meu trup…. sunt constient ca voi asterne cuvinte fara inteles, grave insa nu gasesc nici o cale de a ma elibera de starea pe care o traiesc, care este din ce in ce mai acuta….Am obosit, vreau sa renunt, dar in acelasi timp nu vreau, nu e nici o logica…. Sunt cu psihicul la pamant, cu fiecare zi devin tot mai fragil….nu mai vreau sa aud de nimeni, de nimic, vreau doar sa am parte de iubire, de cineva care sa ma poata intelege, insa nu exista acel cineva…. iar acest lucru ma darama definitiv…

Cand voi putea sa imi revin, sa ma ridic si sa devin acel om de viata cu care lumea a fost obisnuita??? Nu ma recunosc, nu stiu cum sa mai pot iesi dintr-o chestie in care am intrat fara vointa mea…. Aud tot mai des sintagma, ”sunt altii intr-o situatie si mai grava, si mai grea decat tine”, de ce trebuie sa fie aceasta comparatie…. de ce nu ma compara lumea cu cineva care e mult mai buna decat mine, de ce nu putem fi diferiti dar egali????? De unde stie lumea cum sunt si ce simt, de ce, de ce, de ce???????

Mi-e frica de mine, ma vad un mostru, ma simt ciudat, ma simt parasit, acum cand am ceea mai mare nevoie de ajutor… M-am saturat…il voi considera ca un manifest la adresa tuturor…. nu vreau sa ranesc, sa supar pe nimeni, dar am obosit! Sunt tot mai slab si mai slabit….vreau sa evadez, vreau sa fug, vreau sa scap…. cum sa fac acest lucru????? Timpul, lumea, gandurile, totul in jurul meu ma preseaza…… Vreau sa iubesc, vreau sa fiu iubit, vreau sa scap de singuratate, nimeni si nimic nu ma poate ajuta, sunt condamnat…..

Nu mai pot!!!!

 

Apel de sprijin!!!

Dragi prieteni si colaboratori,
Doresc sa va aduc la cunostinta un apel de sprijin urgent, luni 22 mai voi pleca impreuna cu o pacienta de Distonie la un control medical in Hannovra, Germania.
Acest lucru presupune un efort financiar destul de mare pentru noi, pana acum am reusit sa facem rost de o parte din bani si am mai avea nevoie de aproximativ 500 de euro. Cine poate sa ne ajute, cu o suma oarecare, poate sa ma contacteze la nr. de telefon:             0740.287.319
Multumim anticipat pentru intelegere si ajutor!!!

 

Gheorghe Gheorghiu – Aveai doar 16 ani

Gheorghe Gheorghiu – Aveai doar 16 ani

 

Proiectul ”O 9 sansa”

Daca va pasa, vrem ”O 9 sansa”!

Luptam cu Distonia – ”Boala corpului care nu te mai asculta”

Proiectul ”O 9 sansa” isi indreapta atentia catre o boala putin cunoscuta, nu numai in Romania ci la nivel mondial, si in special catre viata pacientilor suferinzi de aceasta crunta boala. Dorim sa facem cunoscut impactul pe care il produce aparitia sau existenta bolii in viata persoanei suferinde, lipsa unei coerente la nivel medical in diagnosticarea si tratarea acesteia, posibilitatea de a oferi acestor oameni ”O 9 sansa” la o viata normala. Este un proiect ambitios, de lunga durata,  in ciuda faptului ca sunt singur, sunt convins ca e doar inceputul. As dori pe aceasta cale sa lansez o invitatie tuturor celor care doresc, pot si vor sa se alature acestui proiect prin si sub orice mijloace: formal, informal, moral, logistic, si/sau finaciar-material, nu lasa-ti pe maine, nu lasa-ti pe cei din jurul vostru sa o faca. Nu stiu daca iubiti oamenii, daca a oferi ajutor pentru cei care au nevoie face parte din placerea vietii, greutatiile pe care le intampini devin aproape insesizabile. Singurul castig din aceasta privinta se transpune in multumire sufleteasca. Am pornit in acest demers impins de provocarea pe care viata mi-a scos-o in fata inca din primele secunde ale vietii mele. Tin minte ca mi se spunea, de-a lungul anilor, sub forma unor incurajari, ca sunt pe aceasta lume cu o misiune speciala. Nu stiu in ce masura voi reusi, poate e doar nebunie, poate e doar ambitia de a face un lucru bun, insa de un singur lucru sunt convins, aceasta boala si cei afectati de ea, nu isi pun astfel de intrebari, vor doar o viata mai buna, vor o imbunatatire a calitatii vietii, vor doar ”O 9 sansa”.

Daca doriti sa aflati mai multe despre aceasta boala, daca cunoasteti persoane care sufera de aceasta boala, sau pur si simplu pentru curiozitate, puteti gasi accesand umratorul link, iar daca vi se pare interesant acest proiect, nu ezitati sa ma contactati, in orice mod posibil la urmatoarele date de contact:

Sorin Ionescu

tel. 0740.287.319

e-mail: ionescu_sm@yahoo.com

facebook: http://www.facebook.com/despredistonie

sau

http://www.facebook.com/SorinGeorgianIonescu

 

Pentru lupta impotriva Distoniei, pentru ”O 9 sansa” oferita celor care sufera de aceasta boala…

 

 

Despre Distonie

Pagina de Facebook care contine cateva informatii despre ce inseamna Distonia

 

La multi ani, tata…

Mi-e dor de tine…..La multi ani, tata, de Sfantul Gheorghe….

 

Alina, apel pentru un suflet incercat!

Am cunoscut-o pe Alina intamplator, pe un hol de spital, impartasind o experienta comuna. Probabil nimic deosebit pana aici, lumea se imbolnaveste si isi cauta sanatatea pierduta, acolo unde speranta nu ar trebui sa moara niciodata, insa nu este asa pentru noi toti… Alina sufera de distonie, nu voi da foarte multe detalii despre ea si problema ei de sanatate, pentru ca nu am acordul ei, dar nu pot sa nu impartasesc un lucru cu adevarat emotionant. Este mai mult decat o experienta de viata, este un razboi de-a dreptul, dus pe frontul vietii, strans in 20 si putin de anisori.

Alina, dupa cum spuneam sufera de distonie, o problema de sanatate prea putin cunoscuta, in special in tara noastra, si are o poveste de viata impresionanta, a unui adevarat invingator. Si povestea ei incepe asa: este dintr-o comuna din Suceava, dintr-o familie simpla, care acum nu mai este, dar care i-a oferit caldura unui adevarat camin, chiar si de dincolo de moarte. Mama a murit la nasterea ei, au avut loc complicatii, care au avut ca si consecinta, aspectul prezentat mai devreme plus declansarea unei boli necunoscute, crunte. Pana la varsta de 11 ani, tatal a incercat sa-i fie tata, mama, prieten, sprijin in toate problemele care urmau pentru ea, atat cat si cum a reusit…. Dupa acea, Alina a invatat ce inseamna viata cu adevarat, traind cu o problema de sanatate, fara familie, cu multa speranta si dorinta…. Acum familia Alinei este bunica, matusa, rudele sale apropiate, si doctorii… care din pacate nu o pot ajuta prea mult. In ciuda tuturor acestor probleme, se incapataneaza sa mearga mai departe, este studenta, desi ii este greu, am citit asta in ochii ei, ea nu vrea sa accepte acest lucru, fapt pentru care mi-a castigat cu adevarat admiratia….

Astazi, am vazut-o din nou, si am inteles ce inseamna a iubi viata, a lupta cu problemele, cu lipsurile, necazul si durerea. Am crezut ca intru in pamant, picioarele mi s-au inmuiat atat de tare, cand am auzit-o spunand ca pentru ea nu exista ”nu pot” ci doar ”trebuie sa incerc!”. Tot astazi spunea ca parca pluteste, ca nu mai traieste, ca nu a simtit niciodata ce inseamna a fi atat de mult ajutat. E miscator, sa vezi, sa auzi, sa poti sa intelegi astfel de lucruri. Nu stiu cum sa reactionez in fata unor astfel de experiente, ma magulesc, dar in acelasi timp ma fac mai puternic, ma determina sa apas si mai tare pedala spre ceea ce mi-am propus. Alina va merge cu mine, la sfarsitul lunii viitoare, la Hannovra, la un control medical, pentru o potentiala operatie pe creier, care sa-i mai aline putin macar, din suferinta fizica pe care o are. Tuturor ne e greu, dar fiecare dupa posibilitati, incearcam sa ne gasim locul, trecand prin problemele pe care viata ii le aseaza in fata, insa oameni ca Alina ar trebui sa se constituie in exemple pentru noi toti. Eu voi incerca sa o ajut atat cat pot, dupa umilele mele puteri, iar in acest sens, cei care doresc pot achizitiona tablourile din puzzle-uri, realizate de mine pentru a o ajuta pe Alina sa mearga in Germania la consult, si cel mai probabil si la operatie. Nu voi cere nici un pret, va voi lasa la libera alegere sa contribuiti la bucuria unui suflet alinat de o suferinta fizica, mult prea incercat…. Tablourile le gasiti in pagina Galerie virtuala, iar pentru achizitia lor va rog sa ma contactati, oricand si pe orice cale…

P.S. Sunt o fire extrem de incapatanata, iar astazi mi-am propus sa adopt perspectiva Alinei de a privi viata, nu exista nu pot, ci trebuie sa incerc!!!!