Terorismul = un razboi pe care il intretinem

Pare socanta aceasta afirmatie, dar dupa ce emulatia emotionala adunata in jurul evenimentului tragic care a avut loc la Paris se va restrange, iar acest „atac terorist” se va inscrie in paginile istoriei contemporane, survenit dupa alte evenimente la fel de tragice precum New York, Madrid, Londra, Sydney sau chiar estul Ucrainei, ar trebui sa ne determine sa mergem un pas mai departe si sa intelegem, dincolo de solidaritate si dezavuare, de ce acestea sunt posibile. Fiecare dintre ele, pana in prezent si probabil mult mai pregnant de acum incolo au avut parte de reactii, din punctul meu de vedere, nepotrivite si am sa incerc sa ma explic. Natiunile care au cazut „victime” ale acestor acte teroriste au raspuns cu aceasi moneda, vezi Iraq, Siria, Afghanistan, amenintarile pentru Iran si asa mai departe. Oare este cea mai potrivita cale de a ajunge la un raspuns pentru solutionarea acestui razboi pe care il purtam, din punct de vedere uman, nemeritat, pentru ca avem dreptul la viata, iar din punct de vedere existential este extrem de „normal”. Nu stiu cati dintre noi au observat ca gloantele, ghiulele de tun si bombele sunt din ce in ce mai putine si devin inlocuite de actiunile pietelor de capital, bani nominali si, poate putin plastic, de „cravatele” gulerelor albe care conduc, sau care isi propun sa conduca lumea. Orice act de violenta are ca raspuns violenta si in acest fel se creaza un lant fara sfarsit. Oare razboaiele declansate in Orientul Mijlociu de statele civilizate din vest, care au fost „atacate” in acest mod las de a cauta motivatia varsarii de sange, au avut ca scop reducerea capacitatilor gruparilor teroriste de a actiona sau au fost alte principii la mijloc, precum piata economica de exemplu!? Nu sunt oare doua aspecte paralele dar extrem de asemanatoare care intretin acest fenomen transpus in terorism? Oare cei care fac parte din aceste grupari, care apropo sunt finantate si exista datorita unor infuzii extraordinare de capital financiar provenit din afara mediului in care se desfasoara si se pregatesc, care au o cultura diferita, crezuri si credinte incompatibile cu parcursul logic al vietii si al sistemului de valori pe care il experimentam noi, nu sunt altceva decat oglinda noastra? Noi, aici ma refer la civilizatiile occidentale, nu ne asemanam atat de mult in diferite rapoarte cu acestia. Mai mult, tindem sa realizam cea mai mare greseala care le ofera oportunitatea de a continua (membrilor acestor grupari teroriste) prin asimilarea lor prin intermediul religiei islamice. Ei nu reprezinta islamul in ansamblu ei sunt „bucati” ratacite din aceasta religie care tocmai asta urmaresc, iar noi le indeplinim dorinta in acest fel. In contrabalanta, noi putem fi numiti crestini cand declasam razboaie doar pentru a da dovada de forta in raspuns si de a arata ca nu ne este frica? Nu oameni buni, nu este un razboi religios, este o lupta de gherila care are doua scopuri diferite si acelasi rezultat, victime nevinovate sau colaterale. Un argument in plus privind cele exprimate anterior se contureaza prin numarul acestor oameni care se clameaza a fi reprezentantii acestui curent religios, sunt aproximativ cate zeci de mii dintr-un miliard si ceva de mii de oameni musulmani.

Un alt aspect care ne ofera un important impuls de meditatie, oare nu suntem prea indiferenti cu privire la cei care mor din randul acestor islamisti sub armele coreligiosilor lor extremisti? Ne doare doar atunci cand ne este afectata intimitatea, familia, conationalii s.a.m.d. Este drept? Aici imi indrept atentia in special spre partea jurnalistica a societatii democratice care a preluat evenimentul de ieri ca un act indreptat primordial impotriva sa. In orice mediu am fi intrat in contact cu informatii legate de acest nefericit, dramatic, tragic eveniment au curs fotografiile celor patru caricaturisti ucisi dar prea putin s-a vorbit de celalalte opt victime, ele nu reprezinta aceiasi pierdere pentru societate?? Ele oare nu aveau acelasi drept de libera exprimare?? Pana la urma este dreptul nostru sa luam ceea ce credem din acest eveniment si sa asteptam acelasi momente de panica si de reactie sau, cel putin, sa incepem sa ne intrebam de ce se intampla. Nu am intrat foarte mult in detaliile legate de evenimentul in sine pentru ca este doar o opinie generalista despre acest gen de lucruri care se intampla, desi exista si acolo multe incongrunete…

Nu vreau sa inchei pana nu imi exprim solidaritatea cu familiile victimelor, cu natiunea franceza si prin a-mi exprima speranta ca toti cei care sunt raspunzatori vor fi pedepsiti, insa ma refer la cei implicati ca atare in aceasta tragedie nu intr-o generalizare care ne „condamna” pe noi insine in a fi ca ei… Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s