Ia-mi, Doamne, dorul si speranta…

Cat, Doamne, mai poti sa-nduri?

Sa vezi mereu si sa intelegi

Chinul asteptarii mele

Prin rostul ce-l duc pe pamant

In aceste clipe grele.

M-ai inzestrat cu simtul bun

Samanta vrednicei iubiri

Dar ai uitat sa-mi lasi,

din cand in cand sa arunci,

Ploaia si vantul incoltirii.

M-ai invatat sa nu-mi mai plang

Calea presarata cu bariere

Dar nu mi-ai spus cum sa infrang

Dorinta de iubire

Sadita-n inima profund

cu atata indestulare.

Nu vreau nimic din ce nu am

Din lume trecator

Te vreau pe tine stand de veghe,

Sa intretii lumina flacarii ce sunt

Prin rodul tau cel mai de pret

Iubirea de femeie.

Atat iti cer, un singur gand,

un sincer tel spre care tind s-ajung

Si taci si ma lasi sa infrunt

Povara timpului tacut,

Acest dusman perfect, perfid

Ce opreste rodul cel dorit

de sufletul meu bland.

Nu-mi plang durerea grea de trup

Nici tremurul cea apasa

Pe calmul ce-l zidesc non-stop

Singur, intr-o straina casa.

Asculta, Doamne, ruga mea

Si iarta-mi cutezanta

Iar daca nu se va putea

Ia-mi, Doamne, dorul si speranta….

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s