Impartasiri… motivationale

Am avut tentatia sa incep etalarea acestor ganduri printr-o negatie. M-am oprit, am meditat putin si mi-am dat seama ca este gresit. Am vrut sa spun ca „nu” sunt ca ceilalti oameni pentru ca ma deosebeste ceva, sau imi lipseste ceva, motiv pentru care sunt „categorisit” o persoana cu dizabilitate. In fond, dintr-o pespectiva extrema greu de inteles in mod aparent, aceasta dizabilitate este de fapt abilitatea de care dau dovada in a traiul si intelegerea a ceea ce se numeste, intr-un mod atat de simplist, „viata”.

Da! Imi lipseste o postura impecabila, fara cusur, extraordinara din punct de vedere estetic, dar acest lucru, pentru mine, nu este o povara ci imi ofera posibilitatea de a privi totul dintr-o alta perspectiva, la propriu si la figurat. Da! Am momente cand parti ale corpului se misca involuntar, dar sunt doar momente in care simt cu adevarat vibratia trairii. Si, deloc intamplator, aceste clipe in care simt cu adevarat viata, nu doar in interior asa cum se intampla in majoritatea cazurilor la oameni, ci si in exterior, ceea ce imi „contureaza” dizabilitatea, sunt accentuate de emotie. Ce alta stare mai vie a corpului exista, mai inalta, mai sublima decat emotia, iar eu doar ma bucur ca am parte efectiva si vizibil de ea, iar acest lucru ma face sa fiu privilegiat. Da! Imi lipsesc multe lucruri, in special cele din ordinea materiala a existentei lumesti. Dar nu pentru ca nu as putea sa achiesez la o parte din ele prin propriile forte, ci pentru ca sunt parte a alegerilor pe care le fac. Mai exista o parte din aceste lucruri materializate in lipsuri care sunt independente de exclusivitatea vointei mele si atunci ma conformez si astept. Da! Imi lipseste iubirea, dar iubirea neconditionata, cea impartasita la nivel superior, atat spiritual cat si fizic, dar este doar o alta alegere a mea. Pentru ca am ajuns sa inteleg ca nu merita sa consum aceasta vibratie vie a vietii intr-un mod atat de artificial, printr-un consum trupesc, un aspect care nu este caraterizant iubirii, poate se poate cataloga doar in definitia dragostei. As da dovada de ipocrizie daca as nega partea de nevoie umana, dar repet, este dragoste nu iubire. Da! Imi lipsesc implinirile dorintelor de a calatori, de a-mi acoperi „carcasa de lut” in produsele frumoase, atractive ale imaginatiei creatorilor vestimentari, dar compensez prin, imi place sa cred, decenta. Si, chiar mai mult, o parte din ele, iar timpul cu siguranta le va desavarsi in totalitate, se indeplinesc si se vor indeplini. Iar, si aceste din urma nemultumiri sunt doar rezultatul unui atribut numit rabdare, o calitate care tine si vine o data cu dobandirea intelepciunii.

Am vorbit prea mult de lipsuri, cred ca este relevant ceea ce am si ce incerc sa ofer din acest simplu „eu”, care se regaseste aici pe pamant. A fost un drum plin de suisuri si povarnisuri pana am ajuns sa inteleg ceea ce sunt, de ce sunt si incotro sa ma indrept. Am facut multe „repetitii” in culisele singuratatii pana sa accept acest rol si sa urc pe aceasta „scena” extrem de sensibila, reticenta la variabile si variatii. M-au acompaniat de-a lungul timpului, in numeroase momente, pe diferite „solfegii” sub diferite intensitati, intrebari existentiale: „de ce mie?” „de ce eu?” „de ce asa?”… dar raspunsurile se gasesc asemenea procesului derulat in scoala, se invata nu se primesc. Iar eu am invatat sa caut si sa nu astept, pentru ca oferite din neant sunt nesatisfacatoare. Intr-un final, azi mai mult decat ieri si, sper, mai putin decat maine sunt pregatit sa multumesc pentru ceea ce sunt, cine sunt, cum sunt si de ce sunt un individ care poarta, vremelnic, un nume si o umbra pe pamant. Incerc sa caut empatie in senzatiile de „mila” pe care le primesc deseori din partea celor din jur, cumpatare in vorbele prea marete de incurajare ale celorlalti, care se regasesc in antiteza celor dintai si, in tacere si cu perseverenta, imi caut drumul spre mine si spre ce va deveni desavarsirea…

Este o marturisire „interesanta” probabil, dar oare cati oameni si cat de profund ar putea sa apeleze la ea, macar pentru o introspectie menita sa le ofere sansa, pentru o clipa macar, sa caute si sa gaseasca cum este echilibrul propriei lor persoane…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s