Despre mine

Câteva cuvinte despre mine, pentru cei care nu mă cunosc…

Sunt născut la data de 04 februarie 1987 în Municipiul Satu Mare, am copilărit în preajma prietenilor mei din Turț, o localitate din ținuturile Țării Oașului, unde am urmat și cursurile școlii generale din localitate. Studiile liceale le-am urmat în cadrul Colegiului Național „Ioan Slavici” din Satu Mare, profil filologic-teologic, iar studiile superioare le-am urmat în cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, unde am absolvit cursurile facultății de Sociologie și Asistență Socială, secția Asistență Socială. Ulterior, am intrat în câmpul muncii pentru a-mi susține în mod independent viața de zi cu zi. Am fost casier într-un lanț de hipermarket, am încheiat contracte de pensii private, am lucrat în amenajări interioare (atât cât condiția medicală mi-a permis), iar în ceea mai mare parte din timp am încercat să-mi pun la dispoziția comunității, resursele și cunoștințele mele, în raport cu pregătirea profesională, dar mai ales cu înclinația și dorința de a lucra împreună și pentru oameni, prin intermediul activităților sociale și de voluntariat desfășurate în cadrul organizațional neguvernamental….

Pentru o perspectivă mai amplă despre o imagine cu și despre mine voi atașa, în cele ce urmează, câteva rânduri care cuprind o bucățică din povestea mea de viață:

„…Venirea mea pe lume a fost puțin mai diferită față de ceea ce înseamnă, în mod normal, nașterea unui copil. Totul a început în seara zilei de 3 februarie, anul 1987, la puțin timpdupă tragicul eveniment petrecut la Cernobîl, după explozia unuia dintre reactoarele centralei nucleare de acolo. Am ținut să precizez acest lucru pentru că, cel puțin la nivel teoretic,lumea făcea unele legături între regretabila întâmplare și unele probleme de sănătate apărute imediat după aceasta. La sfârșitul celor 9 luni de călătorie prin necunoscut, îmi venise și mie rândul de a trece pragul acestei lumi…. Însă după momentul internării în spital, medicul obstretician de gardă a decis transferul mamei mele la spitalul județean, din Satu Mare, din cauza unor suspiciuni ivite de poziția pe care o aveam. În ciuda insistențelor mamei mele de a rămâne acolo, pentru că era aproape de casă, doctorul a chemat o ambulanță care urma să realizeze transferul. Mașina cu care am plecat spre spitalul din oraș era foarte veche, scârțâia din toate încheieturile, iar frigul pătrunzător care era afară nu întâlnea nicio barieră în drumul lui spre interiorul ambulanței. Pătura, ceaiul fierbinte și hainele groase, care trebuiau să compenseze puțin din lipsa căldurii, deveneau, ușor-ușor, tot mai inutile. Cu atât mai mult, cu cât lichidul amniotic – sau „apa”, cum se spunea în popor – care mă sălășluise cele 9 luni de zile, s-a „rupt” și era aproape de a îngheța la contactul cu aerul geros care venea de afară. Cu greu, într-un final, am ajuns la secția de primiri urgențe a spitalului spre care am fost trimiși. Alături de mama era și tatăl meu, care a însoțit-o doar până acolo, deoarece se apropia ora la care trebuia să se întoarcă la serviciu. O asistentă cu o prezență impunătoare ne-a întâmpinat foarte rece, deranjată parcă de ora târzie la care am ajuns. A dus-o pe mama pe secția de nașteri și i-a oferit ca loc deașteptare o targă, aflată pe coridorul lung, între două uși de saloane. Doctorul de gardă din acea seară, la fel de deranjat ca și asistenta sa, după o minimă examinare i-a spus infirmierei să-i administreze un calmant și să aștepte tura de dimineață,pentru declanșarea cu finalizare a nașterii. Acea targă goală și rece ne-a fost, mie și mamei mele, sălaș în noaptea acea, încare până și timpul se încăpățânase și se scurgea tot mai greu…. Analizele au arătat faptul că lichidul amniotic nu mai era, iar eu aveam cordonul ombilical destul de amestecat în jurul trupului. Aceste lucruri au evidențiat gravitatea situației și, în momentul următor, totul a fost pregătit, de urgență, pentru declanșarea nașterii. Efectul calmantului administrat la venire a trecuse de multă vreme, iar durerile deveneau tot mai insuportabile. După ce nașterea s-a declanșat, undeva în jurul orei 19 și 45 de minute, am luat primul contact cu această lume. Nu știu cum a fost, dar atunci am aflat pentru prima dată că de la extaz la agonie și invers era doar un singur pas, atât de mic, încât de multe ori este insesizabil. Perioada petrecută în burta mamei, fără lichid amniotic și având cordonul ombilical înfășurat în jurul trupului, nu a rămas fără urmări. După momentul nașterii, medicul a realizat că am stat aproape o zi întreagă cu ștrangulare de cordon înjurul gâtului, într-un mediu uterin neadecvat. Pot să spun că la primul examen din viață am rămas repetent. Am primit Apgar 2, clasica notă care este dată nou-născuților, din cauza faptului că nu am scos niciun sunet, nici urmă de scâncet, eram vânăt la față, practic nu prezentam semne vitale vizibile. Medicul care a asistat nașterea, în urma evenimentelor petrecute și a primelor aparențe, m-a declarat decedat…. Niciuna dintre analizele făcute la naștere și imediat după nu au evidențiat probleme foarte mari cauzate de evenimentele petrecute pre și post natal. Astfel, după aproximativ o săptămână de spitalizare, am fost externați și am plecat acasă, la Turț. Locul unde mi-am petrecut primii ani din viață a devenit unul de pelerinaj. Aproape toți vecinii din cartier, cunoscuți sau nu, colegi sau prieteni ai părinților mei, oameni din toată comuna au trecut pragul casei noastre ca să vadă cum arată un copil care s-a născut mort… După primele semne apărute în această perioadă, au urmat foarte multe examinări, analize, vizite la doctori, dar tehnologia din domeniul sanitar de atunci fiind destul de precară, nu a evidențiat problemele majore care urmau să apară odată cu evoluția mea, tot efortul fiind în zadar….”

Mai multe în cartea care cuprinde experienţe autobiografice: „(diz) Abilitatea în experienţe. Gânduri… Cuvinte… Simţiri”

Poveste de viata

3 gânduri despre “Despre mine

  1. Pacat! despre marginalizarea tinerilor in ceea ce priveste locurile de munca este foarte mult de discutat. Daca vei citi postarile mele vei gasi postari legate de acest subiect. Si pentru mine este o mare dezamagire realitatea care ne inconjoara, societatea in care traim, nu se mai pune accent pe valori ci pe non-valori, pe pile, relatii, spagi.

  2. … Dragul meu!
    … Acum dupa ce am mai citit si aici, sper intr-adevar ca ma vei intelege, ce tocmai vroiam altundeva sa-ti spun.
    ***
    … Nu pentru ca, nu stiu ce rime eu as face… deci, scuza daca vin asa, cu o parere.
    Dar gasesc temele tale si modul in care le redai, scoase dintr-un colt special… Eu una as mai da foarte putin inca cu mistria… Sper sa ma intelelgi…
    ***
    … Nu numai interesante secvente de biografie… De-a dreptul zguduitor!
    Dar omul s-a complacut, din pacate, in loc sa evolueze, numai sa-si scrie diplome, ce si le citeste singur ca sa vada cata grozavie din el a facut.
    … Am sa mai citesc ce mai gasesc.

    • Buna,

      Multumesc pentru aprecieri sau mai degraba pentru ”sfaturi”… Tocmai pentru ca nu vreau sa raman la gradul de complacere incerc sa ma exprim, aici si in acest fel, pentru ca evolutia sa aiba loc, intr-un fel sau altul. Iar acest lucru este indubitabil in conditiile in care feedback-ul vine din partea celor care urmaresc umilele mele scrieri, asa cum s-a intamplat si din partea dvs., pentru ca sa pot vedea unde am gresit si ce trebuie sa imbunatatesc, daca se poate…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s