Ştiu că vrei să-ţi scriu în rime Tot ce simt şi ce gândesc Despre mine, despre tine Dar prefer să te-amăgesc Şi să nu-ţi spun în cuvinte Ştiu că ştii că te iubesc Universul meu poetic Sunt chiar eu şi îmi doresc Tot ce ştie lumea toată Să poţi şi tu să citeşti Poezia în…

În seara asta scurtă de vară Îmi aduc aminte cum topeam Serile, nopţile, clipele toate De flacăra ce o aprindeam Când dragoste nebună făceam Printre aşternuturile apretate Cum tresăream la cea mai fragedă mişcare Când tatăl tău, arzând de nerabdare Ne căuta cu scuze de rigoare Simţind înnăbuşeala care Iubirea noastră o emitea În noapţile…

Ce noapte ciudată, Doamne! Ai vrut să-mi încerci din nou credinţa, sub lumina lunii care avea o geometrie perfectă. Moartea, într-un mod perfid, m-a învăluit în vis, de ce încearcă la nesfârşit? Nu ştie că a piedut lupta cu mine? Nu e momentul meu acum, nu reuşeşte să mă sperie, încă Dar răscoleşte! A recurs…

Plouă! Cerul cenușiu, pe alocuri negru amestecat cu un alb purificator, cerne stropi care sărută cu putere pământul, într-o călătorie fără sfârșit spre nicăieri. În acest rostogol de plăcere, privirea mea urmărește himere, printr-o perdea ce se întinde dinspre cer și acoperă orizontul, într-un gol fără ecou. Întâlnirea lor nu se mai vede, se ascunde și…

Ştiu că eşti flămând şi ştiu că bunătatea ta evită să-mi spună acest lucru. Dar simt! Şi mai ştiu că singurul „ingredient” din hrana pe care ţi-o ofer care îţi lipseşte, de care ai o poftă nesăbuită, este iubirea ei. Nu este vina mea! Eu pot, vreau, sunt convins că sunt în stare să-l dăruiesc,…

Atmosfera aristocrată din cafeneaua culturală, în urbe, central situatăRevine în actualitate. Când ușor tavanul simteFumul dens de calitate din tutun pisat cu grijăDe bătrânul care trage, grandios, din a sa pipă.Nu este bătrân de vreme  Părul ce-i cădea pe spate ca și barba îngrijită Arătau că pentru el, timpul nu e timp, iar albul spune…

Un scaun într-o piesă uitată O primăvară cu o dimineață rece Într-un perpetuu, în luna lui Marte Soarele se joacă dispare/apare În ritmul inimii, cu bătaia ce doare. Stropi mari purtați de un nor Cad pe străzi goale, pavate de dor În amintirea acelui vechi decor Din piesa c-un scaun, gol și ușor. Un scaun,…

Am să scriu cu litere de o șchioapă, să vadă lumea care o să treacă Versantul nordic al muntelui ce îndepărtare se arată, Cu cerneala din praf de stele, care cad în noaptea întunecată Sub greutatea dorului ce se înalță din inima ce iubirea-ți poartă, Numele tău. Doar tu nu-l vei zării niciodată, pașii tăi nu…

Universul este trist, de o lume aşa săracă  nu de bani, culturi, ştiinţe, ci de dragoste curată. Omul, prima vieţuire, cu raţiune înzestrată are griji pentru materie, nu de inima sa caldă. Uită să-şi îndrepte gândul, iubirea şi mulţumirea spre divina sa lumină, unde-şi are izvorârea. Chiar de lutul cel îmbracă, timpul îl va obloji la final îi va rămâne sufletul…

Când ţi-o fi lumea mai dragă, să-ţi pice dreapta beteagă şi s-ajungi, la cap de pod, cerşetor, slut şi nărod. Din puterea ta a plină, suptă de vreo curviştină, să rămâi sfrijit ca paiul, urle-ţi versul ca buhaiul, limba să ţi se-mpletească, să vorbeşti pe păsărească, să te topeşti de-a-n picioare, galbin, ca o lumânare!…