Un bătrân cu a sa pipă

Atmosfera aristocrată din cafeneaua culturală, în urbe, central situată
Revine în actualitate. Când ușor tavanul simte
Fumul dens de calitate din tutun pisat cu grijă
De bătrânul care trage, grandios, din a sa pipă.
Nu este bătrân de vreme 
Părul ce-i cădea pe spate ca și barba îngrijită
Arătau că pentru el, timpul nu e timp, iar albul spune
Că e doar înțelepciune.
Când mai trage încă un fum, pipa parcă o sărută
Iar privirea sa agilă într-o clipă e ascunsă
De un obiectiv ce adună, instantanee;
Ca o mărturie vie despre tot ce a fost să fie
Acum sau prin tot ce a trecut, despre oameni, lucruri, peisaje
Doar un tablou obținut, ca o mare amintire.
Între clipe de răgaz, pentru el și a sa pipă
Oriunde e o întâmplare de sorginte culturală
Este omul ce apare. Și oferă cu plăcere, tuturor ce vor s-adune
Din a lui înțelepciune, despre arta de a spune
Vieții cât e de frumoasă.
În orașul cu istorii, chiar în țară-n lung și-n lat
Când e vorba de cultură, așteptați-vă să apară
Un bătrân cu a sa pipă, ce secrete multe poartă….

(Foto credit: Christine Marie Turcu)

dorel poezie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s