Monolog pentru suflet

Ştiu că eşti flămând şi ştiu că bunătatea ta evită să-mi spună acest lucru. Dar simt! Şi mai ştiu că singurul „ingredient” din hrana pe care ţi-o ofer care îţi lipseşte, de care ai o poftă nesăbuită, este iubirea ei. Nu este vina mea! Eu pot, vreau, sunt convins că sunt în stare să-l dăruiesc, dar dincolo de toate astea nu mai depinde de mine. Eu l-am sădit, însă ea, ea nu vrea să îl ude, să-l îngrijească să crească pentru tine. Iar eu, acum, îmi cer iertare. Nu pentru indiferenţa ei ci pentru tine, pentru bunătatea ta. Voi aprinde o lumânare în întunericul tău, ea va încălzi şi va ţine locul ei, iar foamea ta o voi stârni cu iubirea oferită lor, celor care mă ajută să nu te uit… Iar când atenţia ei se va îndrepta spre tine, totul va înflorii, pentru că va exista hrană şi lumină. Pentru că cei care vin din întuneric se vor descurca şi unde e lumină, însă pe sensul contrar este mult mai greu, acolo se moare… Până atunci te rog să aştepţi, înţelegându-mă. Iubirea nu-mi este destinată, este pentru tine, iar când va înţelege şi ea acest lucru… vom fi fericiţi, împreună!!!

Un gând despre “Monolog pentru suflet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s