Ce noapte, Doamne!

Ce noapte ciudată, Doamne!

Ai vrut să-mi încerci din nou credinţa, sub lumina lunii care avea o geometrie perfectă.

Moartea, într-un mod perfid, m-a învăluit în vis, de ce încearcă la nesfârşit? Nu ştie că a piedut lupta cu mine?

Nu e momentul meu acum, nu reuşeşte să mă sperie, încă

Dar răscoleşte!

A recurs la cele mai grele arme împotriva mea, iubire, singurătate, prieteni, familie

Până şi amintirea tatălui meu a încercat să o întoarcă împotriva mea

Este atât de imorală, atât de rea!

Năvalnică închipuire, aproape o trăire veridică

Se foloseşte de orice, chipuri şi durere care nu doare, să-şi impună forţa

Însă deageaba, şansa ei nu funcţionează în calea mea

Rezist pentru că sunt mai puternic, când va învăţa…?

Oare ce spun psihologii despre mine, despre ea…???

Ce noapte, Doamne!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s