O lume săracă

Universul este trist, de o lume aşa săracă 

nu de bani, culturi, ştiinţe, ci de dragoste curată.

Omul, prima vieţuire, cu raţiune înzestrată

are griji pentru materie, nu de inima sa caldă.

Uită să-şi îndrepte gândul, iubirea şi mulţumirea

spre divina sa lumină, unde-şi are izvorârea.

Chiar de lutul cel îmbracă, timpul îl va obloji

la final îi va rămâne sufletul trist, neîngrijit.

Universul îl va petrece şi pe el ca pe o stea

nu aşteaptă să înveţe, ce înseamnă viaţa sa.

Omul nu mai reprezintă, prin iubire şi acţiune

o fiinţă primordială, ca locuitor in lume.

Conştinţa efemeră şi valoarea minţii sale 

doar aspecte iluzorii, ca lucirea unor stele.

Astfel ultima redută, se îneacă ca un mit

într-o mare învolburată, sub un cer prea ponegrit.

Şi aşa viaţa rezumă, un drum scurt  şi foarte îngust

Într-o lume prea săracă şi un univers prea trist.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s