Numele tău

Am să scriu cu litere de o șchioapă, să vadă lumea care o să treacă

Versantul nordic al muntelui ce îndepărtare se arată,

Cu cerneala din praf de stele, care cad în noaptea întunecată

Sub greutatea dorului ce se înalță din inima ce iubirea-ți poartă,

Numele tău.

Doar tu nu-l vei zării niciodată, pașii tăi nu vor găsi în calea lor muntele meu

Te vor îndrepta spre o plajă lină, undeva lângă o mare cu apa învolburată

Acolo unde, urmele gândurilor tale se vor pierde printre firele de nisip mișcătoare

Pe care razele calde de soare le vor arde, parcă nu au fost vreodată

Pașii tăi.

Plaja ta și muntele meu, o lume le desparte, scrisul și gândurile sunt deșarte

Dar poate timpul, natura, o cale le vor aduce aproape, pentru că uneori există miracole

Atunci vom șterge depărtatea, vei lasa în urmă marea și vei găsi drumul, acea cale

Să privești muntele din zare, ce poartă falnic cu mândrie, scris mare

Numele tău…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s