Dincolo de mine, dincolo de eu…

Decembrie. E frig. E la fel de frig afara precum in sufletul meu… Este luna amintirilor, daruirii, caldurii celor din jur, care te iubesc si iti sunt aproape, iar ai mei, familia, sunt la cateva zeci, chiar sute, de kilometri distanta. Este una dintre perioadele in care regasirea pe care incerc a o experimenta este tot mai departe. Nimic si nimeni, rece, pustiu…. intr-un cuvant singuratate. Pana si legatura cu sinele superior, cu acelasi eu dincolo de granitele pamantesti, ingheata. Este o senzatie greu de transpuns prin intermediul unor cuvinte goale, cu un sens definit prea putin de profunzimea trairii… Sunt doar doruri care dor, sunt framantari care fosnesc in tacere si gesturi care ranesc fara a lasa in urma lor „urme”… E greu, dar e ceea ce sunt si de ce sunt aici. Acum, sunt asa cum sunt. Punct.

E noaptea bucuriilor. E ritualul mosului. E despre bucurie. Bucurati-va! Viata e scurta, rece, uneori grea… Dincolo de mine, acum exista un „eu”, superior. Dar cand legatura cu acelasi eu se intrerupe sau e grea… e ea, trairea, comunicata scurt, sec, aici, asa….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s