Amalgam

Inima-mi spune că nu mai vrea să iubească. A suferit atât de mult, încât lacrimile ei mai curg doar ca să umple golul paşilor ei, celei dintâi, plecând. A lăsat alături de salutul de bun rămas, într-un album trist de amintiri, imaginea suviţelor colorate ale părului ei moale, care până atunci mângâiau suav, şoptind parcă un murmur de jurământ. Nevinovate, zburdau în adierea timidă a vântului care o însoţea în drumul spre pierderea din depărtare. De la momentul acelei plecări parcă a trecut o veşnicie, dar sunt doar câteva luni. Zile care au trecut prea scump în valoarea emoţiile mele. Însă, pentru veşnicia ce vine, poate, alături de tine, am să te rog şi am să-ţi spun: – Ţie, celei ce vei vrea să-mi îmbrăţişezi sufletul, îţi cer doar să nu-l săruţi cu gândul amăgirii. Ajută-l să uite tot ce a fost. Oblojeşte-i rănile sângerinde. Încălzeşte-l, pentru ca lacrimile grele, suferinde să sece. Iar dacă vei reuşi să duci la un sfârşit fericit acest preambul, ea, cea care a fost o proprietară neserioasă, crudă a acestei inimi nebune care bate în mine, va dispărea definitiv şi ţie îţi va reveni stăpânirea simţirilor mele. Te avertizez de la început că iubirea mea sunt eu. Ea, iubirea mi-a fost luată, răpită de plecarea celei dintâi. Pentru ca altă iubire să se nască, tot ceea ce a mai rămas din această suflare divină răvăşită, tu! trebuie să o atingi, să o menţii pâlpâind, să-i arăţi drumul de lumină şi atunci, la braţul tău, mă vei avea pe mine şi… iubirea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s