Singur…

Singur. Atât de singur încât doar ea, singurătatea, mai ascultă cuminte într-o tăcere sublimă paşii goi, desculţi care te caută. Ea, şi doar ea, a mai rămas să acompanieze liniştea glasului răguşit al sufletului, din ce în ce mai firav, care începe să se stingă uşor în căutarea ecoului surd al tău, spre nicăieri. Dar nu eşti, ai dispărut în eternitatea clipelor de amintire pe care mi le-am închipuit cu tine. De fapt, eşti doar o fata morgana a cugetelor mele, care apare când ard de nerabdarea simţului tău şi te transformi într-o nălucă în momentul când ajung să te cuprind. Este doar un joc, un dans al ielelor pe care l-ai dus la perfecţiune, în care m-ai atras perfid şi m-ai condamnat să joc. Voi continua să dansez în surdina liniştii mele negre, am să te caut cu ochii larg închişi, pentru că dorinţa mea nu este să te zăresc ci să te ating, să te aduc în lumea mea, pe care eu o numesc singurătate. Dar, te avertizez concret, dacă te voi găsi, sărutul trupului tău dulce amar va fi al meu pentru totdeauna. Mă voi acoperi cu el atunci când valurile reci ale mării, se vor retrage spre orizont si voi rămâne din nou…. singur!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s