Despre politică, justiţie şi reflectarea lor echidistantă!?

Îmi aduc aminte cum, la începutul anilor ‘90, am început să construiesc bazele culturii mele poltice, ceea ce s-a constituit, mai târziu, într-o pasiune care a născut şi întreţine ideea unei schimbări necesare dar corecte în societatea românească. Atunci, pe dulapul din camera mea stăteau aranjate cronologic fără greşeală sau numere lipsă ale cotidianului „Adevărul”, care pe frontispiciu avea scris cu litere de o şchioapă „Nimeni nu este mai presus de lege”. Acelaşi ziar, alături de două gazete locale, au reprezentat şi primele mele „abecedare”, prin intermediul cărora am intrat în universul lecturii, cu mult înainte de a cunoaşte băncile şcolii. Nu mult mai târziu, orizontul de cunoaştere politică s-a lărgit prin vizionarea, duminică de duminică, a emisiuniilor de analiză politică la care era invitat Silviu Brucan şi imediat după pe postul naţional, Iosif Boda. Totodată, zi de zi, în special la orele în care părinţii mei plecau pe acelaşi schimb la serviciu, melodia care marca fiecare oră exactă la Radio România Actualităţi îmi dădea mereu aceiaşi fiori reci, pentru că rămâneam singur acasă şi ascultam îndelung jurnalele acelui post cu urechile ţintuite pentru a evita alte zgomote de fundal care puteau să-mi tulbure liniştea la câţiva anişori, în singurătate. De atunci, când sursele de informare erau limitate şi restrânse (cel puţin la Turţ, locul copilăriei mele), şi până astăzi când acestea au cunoscut o expasiune uriaşă în toate mediile, televiziune, online şi mai puţin presa scrisă, au trecut 20 de ani. Acum, deşi există o plajă largă de informare, aceasta este „concesionată” în mici parcele caracterizate prin şi de diferite tipuri de interese, în special politico-financiare. În consecinţă, încerc să-mi trag seva care să hrănească pofta mea de politică din tot mai multe surse, chiar dacă sunt îmbrăcate în ambalajul propagandei, pentru că nu există foarte multe alternative echidistante, pentru că la un moment dat adevărul se va intersecta, mai repede sau mai târziu în poziţiile fiecăruia şi, extras corect, poate prinde contur.

Am spus în multe rânduri şi cu diverse ocazii, mass-media care tratează domeniul politic a devenit un instrument de manipulare în masă. Dar cu toate acestea, în mod voit sau cel puţin inevitabil, evidenţiază aspecte ale realităţii în care trăim şi îmi voi focusa atenţia spre unul singur, dar de o importanţă majoră pentru viaţa fiecăruia dintre noi şi care carcaterizează, la modul exhaustiv, societatea românească. Suntem primul popor, după revoluţie, care a avut trei preşedinţi, teoretic democraţi, dintre care doi au fost suspicionaţi de fapte ilicite prin dosare deschise în justiţie şi care nu au avut niciun rezultat. Este vorba despre Ion Iliescu şi dosarul legat de mineriade şi în cele din urmă de Traian Băsescu. În privinţa ultimului şi actualului, numărul dosarelor în care numele domniei sale a fost şi este incriminat, sub diferite forme şi calităţi, este „fără număr” şi doar la un mic exerciţiu de atenţie pot să enumăr: dosarul flota, dosarul splării banilor, dosarul răpirii jurnaliştilor (Omar Hayssam), dosarul Alro, dosarul Nana şi dosarul Bercea. În câteva dintre acestea au fost pronunţate NUP-uri (neînceperea urmării penale) sau SUP-uri (scoaterea de sub urmărirea penală), de către instituţiile statului îndrituite, pe care întâmplător, le conduce într-un mod mai „cu perdea” sau chiar direct, procuratura în speţă, care au găsit, prin intermediul unor oameni, diferite motivaţii pentru curăţarea acestor pete de pe reverul unui politician de calibru, un monstru sacru al politicii româneşti, atribut pe care il punea un domn pe o reţea de socializare. S-au inventat imunităţi, s-au făcut şi refăcut expertize, s-au tărăgănat anchete şi proceduri până s-a ajuns la finalitatea dorită, sau impusă!? Mai mult decât atât, acei oameni, care de-a lungul timpului au fost implicaţi în aceste dosare au ajuns, în mod straniu, în poziţii cheie ale acestui stat, vezi cazul Daniel Morar (care a avut prelungiri la prelungirea mandatelor de procuror şef al DNA şi astăzi se află în poziţia de judecător al CCR), cel care a instrumentat dosarul flota, ca un simplu exemplu. În ceea ce priveşte aspectul moral, nu cred că mai este cazul să discutăm despre el în condiţiile în care există suspiciunea unor fapte săvârşite şi presupuse a fi în afara legii, neanchetate sau anchetate de faţadă. Un presupus făptuitor, indiferent de poziţia sau statutul său social, nu poate fi supus criteriilor de moralitate, sunt două aspecte contradictorii.

Întrebarea mea retorică, de final, este următoarea: Nu ar trebui să fim mai atenţi pe cine alegem, dintre politicieni, ca simbol şi garant al justiţiei româneşti la cel mai înalt nivel?? Rămâne de văzut….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s