Iubirea necondiționată

Esența umanității este iubirea necondiționată, eliberată de constrângerile rațiunii, cea care dincolo de conștiință reprezintă libertate. Este sentimentul care nu cunoaște o caracterizare specifică, fie că este atribuit divinității, aproapelui sau a tot ceea ce este frumos, este o manifestare asemenea unui licăr de lumină care străbate întunericul.

Însă, în loc să lăsăm proprietatea intrinsecă a iubirii de a ne înălța, prin tot ceea ce facem ne îndepărtăm tot mai mult de acest zbor. Ne ancorăm viețile într-o căutare fără formă și fără fond, iar în acest fel transformăm existența într-o trăire fadă, lipsită de esența creației. Încercăm să schimbăm un aspect primordial al creației dintr-o postură care nu ne aparține, asupra căreia nu deținem controlul oricât ne-am dori. Prin intermediul aparențelor alcătuim un alt contur al iubirii necondiționate, iar în acest fel abolim cel mai important aspect al legii firii.

În lipsa iubirii necondiționate, umanitatea își pierde caracteristica esențială, devine un ciclu nesfârșit în care timpul, relativ de altfel, rostogolește experiențe golite de conținut, pentru că orice acțiune realizată sub amprenta acestei absențe este un neajuns în sine….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s