Cercul iubirii

Cineva, într-o zi, mi-a adresat o întrebare care suna cam aşa: -Cu ce aş asemăna iubirea? Răsunsul meu a fost prompt şi scurt, i-am spus că eu văd iubirea ca un cerc, iar reacţia de mirare a persoanei respective a fost la fel de mare şi intempestivă, asemenea comparaţiei mele, iar atunci am încercat să-i explic raţionamentul de la care a plecat răspunsul neaşteptat.

De ce un cerc? E simplu, pentru că reprezintă figura geometrică perfectă în asemănarea cu cel mai sublim sentiment al existenţei. Pentru că odată desenat, închide ecuaţia matematică a căutării, iar razele care compun aria acestuia vor pleca întotdeauna din acelaşi punct, vor avea întotdeauna aceaşi „lungime”, vor alcătui diametrul care dă dimensiunea iubirii împărţită la doi. Este o figură închisă, în consecinţă nu permite interferenţele unor „provocări” exterioare, ci dimpotrivă se va rostogoli în orice direcţie, iar în acelaşi timp cu el vor merge şi cei doi „actori” ai iubirii. Punctul central al cercului reprezintă sufletul „recompus” din cele două semicercuri de provenienţă divină, regăsite în acelaşi loc, timp, care împreună formează un „tot”…

După expozeul meu, a căzut pe gânduri, probabil încerca să identifice figura geometrică în care trăieşte… Voi cu ce asemănaţi iubirea…???

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s