Un nou capitol, acelaşi regret

Am reuşit sa înot prin ape învolburate, să răzbesc prin dansul unor trupuri care desenau prin mişcările lor, aproape ritualice, exteriorizarea unor sentimente, iar în momentele în care marea se liniştea şi muzica se stingea în surdină, un nou capitol din cartea, care aici şi acum redă prin intermediul faptelor, efemera mea existenţă, s-a încheiat. Însă povestea nu se opreşte, iar paginile albe care au rămas până la inevitabilul deznodământ, aşteaptă ca să fie aşternute de talentatul condei, noi şi noi experienţe.

Iată-mă la un nou început de drum, în periplul în care viaţa îmi pune la încercare capacitatea de a „scrie” recenzia experimentală a sufletului plin de lumină şi îmbracat în „haine” de lut, în călătoria pe care o realizează în materialismul pe care îl denumim simplist „lume”. Până acum am încercat, iar de cele mai multe ori am şi reuşit, să răspund provocărilor de orice fel cu entuziasm, însă printre toate lucrurile bune sau eşecurile pe care le-am avut, a rămas un regret. Un aspect greu de digerat din orice privinţă, care se conturează tot mai mult a fi un „orizont” mult prea îndepărtat…

Dar, cu cât înaintez spre „înţelepciune”, iar potenţialul de analiză şi meditaţie începe să crească, observ că acest regret al meu, îmbracă o formă colectivă, tot mai greu de întors din această direcţie, greşită după părerea mea. Este vorba despre iubire!

Văd, cum acest sentiment mai mult decât uman, care avea privilegiul unei simţiri divine, decade din ce în ce mai mult într-o condiţie a desăvârşirii lumeşti şi atât. Devine doar o monedă utilizată în procesul de amanetare a sufletului, care implică doar comisioane ca suferinţă, consum trupesc, dezamăgiri, răni care dor, temeri, iar din ce în ce mai mulţi dintre cei care o tranzacţionează în acest fel nu o vor mai recupera niciodată. Este regretabil, este păcat, dar nu este altceva decât reacţia unei lumi, care având liberatea de a decide asupra alegerilor pe care le infăptuieşte ulterior, uită că sufletul are nevoie de hrană, mai mult decât trupul, mai mult decât mintea. Singurul aliment care este hrană, medicament, esenţa aspectului nostru divin este iubirea…

Uităm să iubim, încetăm să trăim… doar existăm, iar acest lucru se întâmplă la o scară tot mai mare… din păcate!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s