Dimineața

Noaptea te-a trimis din nou spre mine

Pe cărarea luminată de inima mea

Pasul tău mic, sfios te îndruma

Brațele-mi deschise, cuminți așteptau

Să te strângă la pieptul care se zbătea

De dorul, de privirea ta… dar a venit dimineața

Iar roua ochiilor tăi, au șters urmele firave

Acoperit de mister, ca o reverie, efemer

Aștept să treacă și mai sper, că nu ai să renunți

Să ajungi, să poți să înfrunți, drumul greu

Înainte de următoarea dimineață.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s