Sunt doar un om!

Cu mana pe inima si avand convingerea inradacinata pana in maduva oaselor, scriu acest text prin care incerc sa explic de ce sunt doar un simplu om, cu o conditie mai putin obisnuita. NU ma consider un exemplu, nu un om extraordinar, iesit din comun, si nici macar dovada unei false modestii nu o dau si o spun pentru ca, in ultima vreme tot mai multi oameni indreapta catre mine aceste epitete descriptive cu privire la activitatea pe care o desfasor, sau la modul cum inteleg sa duc la bun sfarsit aceasta existenta efemera, presarata cu incercari, de care am parte, la modul frumos.

Sunt doar un om, incapatanat uneori, ceea ce probabil imi da puterea sa transpun povestea mea intr-o carte care are copertile deschise. Fiecare avem o poveste interesanta si unica in felul ei, dar probabil, nu toti gasim puterea de a o dezvalui, traind-o in tacere. Vad, prin intermediul diferitelor surse de comunicare, cum cei din proximitatea mea sau chiar necunoscuti care au reusit sa intre in contact, intr-un fel sau altul cu mine, isi indreapta recunostinta, bucuria, sau mila (care sper sa fie intr-un raport cat de mic) dupa caz. As fi ipocrit sa afirm ca nu ma magulesc aceste lucruri si nu le vad ca o incununare a eforturilor pe care le fac pentru a arata faptul ca sunt doar un om, cu bune si rele, cu greseli pe care le fac, intr-o lume atat de mare si „colorata”, in ciuda conditiei dizabilitatii pe care o infrunt. Am mai exprimat si cu alte ocazii, ca am avut si inca mai este la indemana aspectul decizional cu privire la soarta pe care vreau sa o conturez din punct de vedere personal. Puteam sa raman la caldura caminului parintesc, sub aripa protectoare pana peste poate a familiei, dar am ales un drum provocator si nu regret….

In final as vrea sa multumesc inca o data tuturor celor care fac posibila viata, dar mai ales proiectele mele personale si nu numai, posibile. Celor care isi indreapta atentia spre tot ceea ce sunt, chiar si pentru cateva clipe, in diferite moduri si ma bucur, traind cu speranta ca nu dezamagesc pe nimeni, iremediabil. O spun din perspectiva omului supus greselii, a omului cu defecte si lucruri bune, a omului care simte multe impliniri dar si lipsuri sau regrete (iar aici as putea sa incadrez cu brio aspectul sentimental)….

Sunt doar un om, incapatanat si atat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s