Religie, raţiune, credinţă

Aseară am luat parte la o discuţie-dezbatere despre „Religie şi credinţă la români” şi am să încep acest scurt comentariu prin a reproduce vorbele teologului Radu Preda, unul dintre invitaţi, care spunea într-o frază plină de înţeles, că noi românii avem noroc că Ortodoxia există în România şi nu este o Ortodoxie românească…. Ascultată şi analizată cu raţiune, această cuvântare spune multe pentru şi despre acest popor.

Un alt aspect foarte interesant care mi-a atras atenţia a fost exprimarea unor date statistici care evidenţiau faptul că doar 20% dintre români se declară practicanţi ai cultului creştin cu tot ceea ce presupune, restul se rezumă doar la credinciozitate. Ei bine, pe aceste aspecte as vrea sa insist putin, şi nu întâmplător, în scurta mea intervenţie făceam trimitere spre vorbele unei antevorbitoarea care spunea că: -„Credem în Dumnezeu ca să avem pe ce da vina!”. Oare nu este aşa, dar ne e frică să recunoaştem? Credinţa, dar în special partea lumească a acesteia, biserica cu tot ceea ce presupune, rămâne un subiect intangibil analizei raţionale din partea celor care se autodeclară creştini sau credincioşi în Dumnezeu. problema însă, din punctul meu de vedere, care de altfel a fost reliefat şi în câteva intervenţii aseară, este că în toată această manifestare „oarbă” a credinţei, uităm esenţa ei şi, de cele mai multe ori, în mod conştient sau nu ajungem să rezumăm aceaastă stare şi manifestare sfântă la chipuri cioplite, pe care le creăm prin modul nostru de înţelegere a relaţiei om-divinitate.

Ion Novăcescu aducea în discuţie un fapt extrem de simplu. Cum ar trebui să reacţionăm în situţia în care, dintr-o dată cineva ar apărea de nicăieri şi ar spune că este Fiul lui Dumnezeu??? Altcineva spunea că iubirea este o nebunie de la un capăt la celălălalt, aşa e însă eu cred că transpunem această nebunie în forma de manifestare a credinţei, luand-o de la locul specific ei, din iubire. Acest lucru se întâmplă deoarece mesajul pe care îl prindem în zbor, anume că „iubirea este credinţă”, nu este înţeles foarte bine.

Mai departe, credinţa pe care o manifestăm, o ritualizăm prin vizitarea sălaşelor de cult, duminică de duminică, de sărbători, praznice ş.a.m.d. nu este tocmai credinţă. Şi acum vă întrebaţi de ce afirm acest lucru? E simplu, mulţi enoriaşi nu depăşesc această formă de interacţiune cu credinţa, transformând-o în ceea ce se numeşte religie practică. Până să intre şi după ce au ieşit din biserică, cu excepţia momentelor grele, de încercare care sunt specifice întoarcerii către Dumnezeu şi sprijinul Său, aceşti oameni uită sau se dezleagă, să vorbesc în termeni mai apropiaţi temei, de ceea ce înseamnă această legătură cu divinitatea. A, era să uit tot din spectrul momentelor de excepţie din afara ritului creştin, mai fac parte şi „închinările” (pline de goliciune) în şi din diferite ipostaze…..

În final, un alt subiect extrem de sensibil, pe care îl voi aminti succint pentru că şi aşa, probabil, îmi voi atrage multe critici în urma celor exprimate, este reprezentat de acţiunea bisericii ca entitate lumească, ca să mă fac clar, nu mă refer la ceea ce Iisus propovăduia cu privire la biserica din noi. E vorba strict de construcţii, cler şi acţiunile lor, sau cât de mult mai exprimă astăzi slujitorul credinţei, chemarea pe care ar trebui să o aibă în relaţia cu divinitatea….??? Cum reacţionăm la aspectele „necurate” care se întâmplă în şi prin intermediul bisericilor??? Nu reacţionăm!!! De frica să nu se răsfrângă asupra noastră supărarea lui Dumnezeu, chipurile…. Asta pentru că uităm sau nu cunoaştem că Iisus însuşi a răsturnat masa negustorilor care erau în templu, tocmai datorita nedreptaţii pe care o înfăptuiau. Dar dacă am face acelaşi lucru am mai purta cu mândria caracteristică, care fie vorba între noi e un păcat, titulatura de creştin ortodox sau de orice alt cult….

În concluzie, românul aplică cu succes şi până peste poate sintagma „Crede şi nu cerceta”, îmbrăcată în această frumoasă haină denumită creştinism.

 

P.S. Proiectul „Berăria Culturală” este al Fundaţiei Armonia, susţinut de Ursus şi coordonat de Ion Novăcescu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s