Despre familie, dor si uitare…

Se spune ca viata ne ofera libertatea de a face alegeri, dar sunt unele aspecte pe care, oricat de mult am vrea, nu putem sa le ocolim apeland la aceasta oportunitate. Prietenii putem sa-i alegem, printr-un proces temeinic de triaj dupa standardele pe care le avem si pe care le asteptam ca reciprocitate, de dusmani sunt tintiti, iar familia o primim asa cum e… Precizez inca de la inceput, acest articol nu vizeaza familia apropiata, este vorba de familia in extensia sa.

Poate fundamentul rationamentului si asteptarilor mele este gresit, dar explicatia acestei erori este la fel de simpla. Am crescut aproape de parintii si sora mea, nu am stiut ce inseamna reunirile periodice de familie, nici macar cu ocazia sarbatoriilor, care sunt un bun liant in aceasta privinta. Singurele ocazii de reintregire, regasire, nici nu stiu care este cea mai buna exprimare, au coincis cu momentele importante ale vietii, casatorii sau inmormantari. Dar cu toate acestea, acum cand lumea se afla intr-un continuu si modern proces de tehnologizare, aspectul intalnirii intime aproape ca nu mai are nicio relevanta si totusi, problemele individuale ale fiecaruia dintre noi ne inchisteaza sub forma unor „carapace” foarte bine „izolate”, indepartandu-ne unii de altii, in mod constient sau nu.

Nu vreau sa dau impresia unor asteptari de aparenta mila sau recunoastere, nici macar asteptarile de ordin material nu pot intra in discutie, este o simpla perceptie, eronata se pare, despre cum inteleg eu a se manifesta relatiile familiale. Departe de mine gandul de a asterne aici si in acest fel, tristetea si refularile pe care le-am acumulat in decursul anilor, dar e o forma de a trage un semnal de alarma cu privire la „noi”. La cat de importante sunt lucrurile pe care le consideram mici, sau in cel mai nefericit caz, le desconsideram, in totala contradictie despre cum ar trebui sa ne raportam in definitiv la ele.

E greu si doare, iar peste alte conditii, cotidiene, o apasare asemanatoare in plus ingreuneaza optimismul si reduce elanul pe care l-am putea utiliza in parcursul nostru uman, presarat cu destule incercari si obstacole. Relatiile interumane, indeosebi cele apropiate, ar trebui sa reprezinte gura noastra de oxigen intr-o lume „poluata” de multe aspecte mai putin fericite, dar de cele mai multe ori le „vindem” pentru sau contra unor „talanti” de aparenta satisfactie…

Ar mai fi multe de spus, dar ma opresc aici, indraznind a va spune, aveti grija de voi si de cei apropiati voua… cat inca nu e prea tarziu!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s