Abis

Tăcerea, ecoul surd al disperării

Într-un abis, un hău săpat de trăiri

Speranțe pierdute în amăgiri

Născute în suflete rănite de iubiri.

 

Nici ploaia cernută din nori cenuși

Nu întrece râul izvorât din priviri

Ce cu furie se repede spre nicăieri

În abis, un loc de inimi în dureri.

 

Ce rost mai au cuvintele în căderi

De ce continui în zadar să speri

Zborul e pecetea pusă să pieri

În abis hrană să te oferi.

Un gând despre “Abis

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s