Răspuns: Încăpăţânarea

Scriam zilele trecute despre preţul pe care trebuie să-l plătim, noi, cei care ne încăpăţânăm să rămânem şi să achiesăm chimia pe care încercăm să o construim, în această viaţă, prin intermediul „valenţei” naţionaliste. Răspunsul poate avea mai multe variante însă voi sublinia una dintre cele care, personal, caracterizează cel mai bine costul implicit al traiului, activităţii, vieţii în ansamblu pe plaiuri mioritice: încăpăţânarea!

Îmi aduc aminte că imediat după, de fapt chiar din ultimul an de facultate, sora mea (care este mai mare cu 12 ani, deci cu multe experienţe de viaţă în plus la acel moment) încerca să mă convingă să las în urmă o ţară a cărui sistem de sănătate m-a condamnat încă de la început, unde haosul din planul politic guvernează şi induce o harababură greu de descifrat la nivelul societăţii, unde discrepanţele dintre mediocritate şi meritocraţie sunt atât de mari, iar cele din urmă pierd luptă după luptă în „favoarea” celor dintâi, din cauze variate şi chiar variabile, plus multe alte motive…. Am rezistat cu greu tentaţiilor induse la nivelul subconştientului, dar am avut de partea mea un atu care mi-a dat ocazia să fac faţă şi să iau decizia de a rămâne şi de a încerca să schimb bucăţele de realitate. Nu e vorba de o schimbare la nivel macro, este imposibil să te pui contra unui sistem care are rădăcini mult prea adânc infipte şi neschimbat de o democraţie care rămâne sub forma unui ambalaj de export pentru partenerii internaţionali, un aspect necesar într-un proces de globalizare continuu cu reguli aşa-zis stricte.

Probabil la încăpăţânarea mea au contribuit mulţi factori, am învăţat să trăiesc modest şi mai ales să fiu acolo şi atunci când cineva are nevoie datorită faptului că ştiu, poate mai bine decât alţii, cât de mult contează acest lucru. Doare şi nu pot să fiu ipocrit să afirm că aspectul financiar nu este important, este „răul” necesar care conduce o lume materialistă, însă pe o scară a priorităţilor ocupă un loc mult mai jos în comparaţie cu ceilalţi. Chiar dacă prin intermediul baniilor se conduce această lume, se obţine puterea, se realizează multe aspecte de ordin material, acest lucru nu este egal cu un trai desăvârşit, cu un somn liniştit şi cu mulţumirea de sine. Am spus-o de multe ori dincolo de poftele trupeşti, şi nu mă refer exclusiv la sexualitate, rămâne nevoia unei mulţumiri sufleteşti care de cele mai multe ori este aşezată undeva într-o expectativă fără finalitate. Şi atunci ce contează mai mult, o viaţă de huzur din punct de vedere pământesc şi goliciune sufletească, viceversa sau o parte moderată? Depinde de fiecare până la urmă, dar poate pentru mulţi va fi prea târziu când vor găsi un răspuns cât mai apropiat de realitate…

Nu e uşor dar, pentru un tip căruia îi plac provocările, patriotismul reprezintă hrana perfectă a acestor ipostaze…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s