Pretul „valentei” nationaliste

Luna august, perioada vacantelor declarata la nivelul simtului comun printr-o conventie tacita in liberalismul pietei muncii, pe intregul batran continent. In aceasta nebunie relocativa temporara, am gasit ragazul care m-a trimis pentru 2 zile in frumusetea locurilor natale, in Tara Oasului, Turt si Negresti Oas mai exact,  pentru o reechilibrare energietica pierduta in consumul rutinei cotidiene. Nu am specificat intamplator aceste localitati, deoarece ele reprezinta unul dintre „polii fertili” ai plecarilor generatiilor tinere in tari straine.

Poate pare straniu, dar aceasta perioada a anului readuce pe plaiurile natale o mare de oameni care au cautat bunastarea si realizarea unui trai mai bun in afara hotarelor, in contrapartida cu plecarea prizonierilor incapatanarii de a asimila valentele nationalismului inflacarat sau pur si simplu a aceluia care ofera oportunitati in diferite domenii in tara, care pleaca spre plaje exotice si locuri insorite indepartate. In tot acest tumult am cazut intr-o meditatie complexa si profunda, aflandu-ma in bataia dogorii pe care soarele o arunca cu infierare asupra mea in timp ce asteptam o ocazie pentru a ma intoarce la Clujul adoptiv.

Recunosc, in ultima perioada ajung din ce in ce mai rar in locurile copilariei, insa acum mai mult ca alta data mi-au atras atentia cateva lucruri care de altfel au constituit trambulina care m-a trimis in meditatie. Am vazut case rasarite asemeni unui an agricol in care ploaia a insemnat rasfatul granelor din punct de vedere meteorologic, masini la fel de multe, de felurite si in trend, din punct de vedere automobilistic, ca un parc auto din imediata apropiere a unui complex comercial de mare anvergura, insa am vazut si fetele, care emanau un amestec de bucurie si tristete, ale oamenilor care roiau pe strazi, incercand sa guste din bucuria reintalnirii celor dragi, strop cu strop, in vizitele fulgeratoare ale obarsiei lor.

Atunci mi-a incoltit in minte care este pretul pe care trebuie sa-l platesc in dorinta de a ramane si a incerca sa-mi pun la indemana societatii care mi-a oferit „salas”, resursele de care dispun, facand abstractie de aspectele financiare, in incapatanarea de a construi o chimie cu reactii si legaturi puternice, date de valente patriotice. Chiar daca este un concept abstract pentru multi, patriotismul mai exista! Nici din perspectiva celor plecati nu e usor, greutatile si tot ceea ce se afla in spatele realizarilor palpabile sunt cunoscute de fiecare in parte, dar macar exista sau se indreapta spre anumite finalitati concrete, in raport cu visele si maretia lor care ma conduc zi de zi mai departe, intr-o datorie morala sau in consecventa unei alegeri eronate. Greu de gasit un raspuns dat fiind partea subiectiva si caracterul emotional ridicat care implica cugetarea spre rezolvarea acestei eterne ecuatii. In fond, solutia dizolva orice necunoscuta, in individualitatea care ne caracterizeaza. Totusi un posibil raspuns a incercat sa incolteasca in mintea mea, desi drumul a parut destul de scurt datorita conversatiei purtate in compania simpaticului batranel care mi-a acordat placerea de a-l insoti.

Mi-am dat singur tema de casa, noaptea e un sfesnic bun, iar la lumina unei frumoase luni care si-a facut aparitia pe cerul instelat, dupa o mult prea calda zi de calatorit cu autostopul🙂, poate voi reusi sa verific solutia gasita sau sa caut din nou raspunsul corect al pretului valentei nationaliste….

Daca se verifica, revin cu o povestire si despre raspuns, intrebarea insa ramane pentru fiecare dintre noi, cred eu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s