Doar un paradox

Paradoxal. Caut fericirea, la orice pas, în orice moment,  să trăiesc cel mai sublim sentiment. Dar ce se întâmplă atunci când doresc să ating acest deziderat şi ceva mă împiedică, este un paradox, o piedică între dorinţe şi fapte. Este extraordinar de frumos să trăieşti pur şi simplu, dar cât de ambiguu e să te gândeşti la lucruri abstracte, în subconştient…

Cât de bine e să împărtăşeşti bucurii sau dezamagiri, şi cât de greu e să te încarci de obiecţiuni, cum ar spune Caragiale, imperfecte, sa cauţi tot timpul perfecţiunea, care de fapt şi de drept nu există, dând astfel naştere unor paradoxuri. Să cauţi o stea care să aibă o transpunere în ceea ce numim pereche, suflet pereche, aici pe pământ. Este doar rezultatul unei auto-analize mult prea aspre, în raport cu ceea ce se petrece în jur. Acolo, unde cu toţii, căutam ce e mai bun, mai frumos, mai aproape de ceea ce numim ideal în materie de parteneriat conjugal. Poate greşesc, de cele mai multe ori, dar va veni momentul în care voi învăţa…

Dar nu e totul pierdut, în cel mai greu moment, izbăvirea va apărea de nicăieri, de unde mă aştept cel mai puţin, care îmi va da peste cap, va contrazice argumentat prin şi de fapte, idei prost concepute, relative despre ce, cum şi cât ne înconjurăm de ceea ce se numeste obiectivitate….

Paradoxul va ramane acolo, unde i-a naştere naştere, iar viaţa e reală, cât se poate de reală…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s