Paradoxal…….

Traiesc. De ce traiesc, este o intrebare care ma apasa tot mai tare… Simt cu fiecare zi, ca traiesc degeaba, iar motivul este unul cat se poate de simplu pentru marea majoritate, pentru mine insa este foarte complex. Este vorba de iubire, de ce simti atunci cand ai un motiv pentru care te intorci acasa, atunci cand te asezi la masa, atunci cand noaptea se lasa si dormitorul este gol… Am prieteni care ma coplesesc cu minunea de a avea oameni frumosi in jur, am multe motive pe care altii nu le au, bucuria de a vedea semeni fericiti, dar in acelasi timp simt ca nu am nimic. Simt tot mai apasator cuvintele marelui Octavian Paler care spunea, reproduc, feiriciti cei care dupa ce inchid usa dupa ei si au cui sa spuna ”Buna seara!”…

Paradoxal, ceea ce imi lipseste acum este sentimentul de iubire, de a trai pentru ceva, pentru cineva… Si cu cat am mai mult nevoie de aceste lucruri cu atat mai mult ma inchid… de ce??? Nu stiu, ar fi ideal daca as gasi raspunsul acestei intrebari, care pentru multi ar parea retorica, simpla retorica, apropiata de o simptomatologie clinica. Am nevoie de cineva care sa-mi fie alaturi, insa acel cineva este foarte departe, iar eu ma indepertez si mai mult…. Ma macina intrebarea de ce!? cineva ar dori sa fie in preajma, alaturi de mine, cand toti cautam ce e mai bun. Oare ce trebuie sa fac, cum pot sa ies din acest malaxor al pierzaniei, al tacerii, al singuratatii… Mi-am pierdut increderea in mine, mi-am pierdut increderea in tot… e greu sa mai revin….paradoxal!?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s