Arc peste timp

Am impresia ca traim intr-o poveste care se intinde asemenea unui arc peste timp. Am citit, nu ma consider extraordinar de citit sau cult, dar macar lectura obligatorie din scoala si cate o carte, din cand in cand, despre societati care au existat de-a lungul vremurilor. Gandind si analizand in raport cu istoria prezentata sub diverse forme, ajung tot mai des la concluzia ca reluam unele modele, antice sau stravechi, impachetate sub culori si forme vii, pe care le primim ca societati moderne si tehnologizate.

Daca privesc inapoi, spre Babilon de exemplu, gasesc surprinzator de multe asemanari, pastrand proportiile. Vad in juru-mi, oameni alergand intr-un ritm alert pentru bunastare si materialism, tranformand existenta intr-o munca asidua de cladire a  unui ”Turn al Babilonului”, in varianta personala, de aceasta data. Dar totul pare a fi efemer, pentru ca totul va decade, mai repede si mai usor, decat fiecare crede sau spera. Astazi, technologia si modernitatea ofera posibilitatea de a depasi limitele sau granita acestui batran pamant, deschizand usa universului, care ascunde insa mistere. Probabil peste nu foarte indelung timp, cei care pot, vor lasa in urma tarana palpabila din care au iesit, luand drumul spre necunoscut. Luna, un taram aproape realist de evadare, mai nou si planeta Marte pare a fi vizata. Dar pentru cine si de ce se pregatesc aceste schimbari? Cine va avea acces la aceasta inovatie? Si am ales sa vorbesc despre aceste exemple la nivel macro, pentru ca sunt mult mai relevante decat aspectele zilnice pamantesti, de care ne lovim si pe care, aproape, le desconsideram.

Ca un exercitiu de gandire, cine va putea sa ajunga sa locuiasca, in mod utopic, in noul habitat, schimband pamantul galben de lut cu solul celestin, de exemplu? Ce se va intampla cu cei care vor ramane in vechiul lacas al vietii? Intrebari fara raspuns, retorice, ilogice pot spune cei care le doresc auzite. Sa fie acesta un nou proces de selectie al poporului ales? Sau poate drumul noii societati, lasa in urma acea parte care nu tine pasul, acea parte care are nevoie si consuma resursele unei dezvoltari accelerate.

Cheia succesului, in societatea contemporana, este reprezentata de materialism si potenta finaciara, indestulare si grandomanie, desi se dovedeste tot mai des a fi sortita esecului. Vedem cat de usor poate capitula un sistem financiar, exemplu fiind crizele din ultimii ani, care par tot mai grele si mai des raspandite. Totul se contruieste pe nivele mari, incepand de la banalele constructii, pana la corporatism si federalizare statala. Oamenii devin tot mai mult, doar necunoscute in ecuatiile unor mari intreprinzatori. Tot acest peisaj modernist are o ”fundatie” mult prea slaba si nesustenabila aspiratiilor spre care tinde. Astazi, scriem o istorie mult prea efemera, si lasam prea mult in afara ei, esenta, adica omul.

As vrea sa nu am dreptate si tot acest pergament virtual sa reprezinte o insiruire abstracta de concluzii eronate, doar timpul va oferi raspunsul adevarat…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s