Caut o iesire…

Nu stiu cum sa incep acest post, simt nevoia sa scriu dar parca sunt legat de maini, iar mintea mi s-a blochat. Nu stiu daca se datroreaza starii de spirit din ultima perioada, insa un lucru este cert, se intampla ceva ciudat cu mine, caut o iesire dar cu cat sunt mai aproape de ea cu atat se indeparteaza….pana la disparitie.

Simt ca ma aflu pe cea mai ingusta si abrupta panta de pe drumul pe care inaintez tot mai greu. Am uitat sa rad, sa glumesc, sa traiesc asa cum o faceam inainte, asa cum ma cunosc toti apropiatii mei, nici macar sa plang nu mai pot, desi socotesc ca ar fi o buna metoda de eliberare, o supapa care ar erupe presiunea care ma apasa tot mai tare.

Paradoxal, am o familie care ma sustine moral necontenit, am prieteni care ma coplesesc cu bunatatea si suportul neconditionat pe care mi-l impartasesc, dar cu toate acestea ma simt abandonat, nefericit, neimplinit…..

Incep sa ma ingrijoreze tot ma mult aceste stari pe care le traiesc din ce in ce mai des, aceasta nesiguranta de care dau dovada, parca frica este cea care imi coordoneaza toate simturile si trairile, iar rezultatul nu poate fi unul bun, satisfacator pentru ce inseamna activitatea si conduita dupa care se ghideaza viata mea, asa cu e….

Oare de ce????

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s