Cuvinte, gesturi…simtiri

Nu stiu ce sa scriu, vreau doar sa astern cuvinte care sa ma descatuseze… Ma simt tot mai rau, tot mai trist, dezamagit, furios, nu stiu ce poate descrie cel mai bine starea prin care trec acum. Ascult muzica sa ma linistesc, insa nu merge, as vrea sa plang nu pot, as vrea sa stau in bratele unei persoane care poate si vrea sa ma inteleaga…insa sunt singur. Simt ca merg pe un drum pe care nu ajung nicaieri, un drum inchis, un labirint care ma innebuneste….

As striga, dar nu e demn, as face lucruri pe care nu le-am facut niciodata, insa nu pot…ce pot sa fac???? Sunt constient ca ranesc multa lume in jurul meu, si asta face ca durerea sa fie cu atat mai mare si mai apasatoare…. nu stiu cum sa ma comport, ce sa spun, ce sa fac…ma simt pierdut. Nu mai am in cine sau in ce sa cred, pierd cu fiecare clipa, minut, ora o parte importanta din mine. Mintea imi spune sa fac ceva, insa corpul e de alta parere, ma simt prizonierul propriului meu trup…. sunt constient ca voi asterne cuvinte fara inteles, grave insa nu gasesc nici o cale de a ma elibera de starea pe care o traiesc, care este din ce in ce mai acuta….Am obosit, vreau sa renunt, dar in acelasi timp nu vreau, nu e nici o logica…. Sunt cu psihicul la pamant, cu fiecare zi devin tot mai fragil….nu mai vreau sa aud de nimeni, de nimic, vreau doar sa am parte de iubire, de cineva care sa ma poata intelege, insa nu exista acel cineva…. iar acest lucru ma darama definitiv…

Cand voi putea sa imi revin, sa ma ridic si sa devin acel om de viata cu care lumea a fost obisnuita??? Nu ma recunosc, nu stiu cum sa mai pot iesi dintr-o chestie in care am intrat fara vointa mea…. Aud tot mai des sintagma, ”sunt altii intr-o situatie si mai grava, si mai grea decat tine”, de ce trebuie sa fie aceasta comparatie…. de ce nu ma compara lumea cu cineva care e mult mai buna decat mine, de ce nu putem fi diferiti dar egali????? De unde stie lumea cum sunt si ce simt, de ce, de ce, de ce???????

Mi-e frica de mine, ma vad un mostru, ma simt ciudat, ma simt parasit, acum cand am ceea mai mare nevoie de ajutor… M-am saturat…il voi considera ca un manifest la adresa tuturor…. nu vreau sa ranesc, sa supar pe nimeni, dar am obosit! Sunt tot mai slab si mai slabit….vreau sa evadez, vreau sa fug, vreau sa scap…. cum sa fac acest lucru????? Timpul, lumea, gandurile, totul in jurul meu ma preseaza…… Vreau sa iubesc, vreau sa fiu iubit, vreau sa scap de singuratate, nimeni si nimic nu ma poate ajuta, sunt condamnat…..

Nu mai pot!!!!

2 gânduri despre “Cuvinte, gesturi…simtiri

  1. dar tu esti iubit de DUMNEZEU ,de cei din jurul tau si de noi.Stiu ca asta nu iti ajunge ,ca tu vrei o alta iubire,dar trebuie sa astepti,sa o cauti sa o gasesti.Pleca intr o escursie,iesi,daca iti permite bugetul,binenteles,si vei vedea ca acea iubire o vei gasi.Ori poate e linga tine si tu nu o vezi.Stiu e usor de sspus dar credema ca e adevarat.uneori ne pierdem ,cadem prada dejnadejdi,si nu vedem ca rezolvarea unei probleme pe care o credeam dificila era atit de simpla.Deci incearca sa iesi in lume,tu nu esti un monstru,sint alti cuadevarat mostri,tu esti inca departe de a fi ceea ce zici.iesi asa cum esti,bucurate de viata ,iesi cit mai departe de locurile pe care le fregfrentezi de obicei,si vei vedea ca intr o zi vei gasi acea iubire pe care o astepti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s