A merge mai departe fara nici un pas inainte…

A merge mai departe fara nici un pas inainte, este povestea unui om, fotbalist cunoscut, al carui destin ne-a cutremurat pe toti. Din omul care alerga zeci de sute de metri intr-o zi, a ajuns dependent de un scaun cu rotile si tehnologie, e crunt dar este parte din viata, urmariti aici o parte din povestea lui de invingator, Mihai Nesu:

In Premiera – Mihai Nesu merge mai departe

Cred ca exista putini oameni care pot sa urmareasca acest reportaj, deosebit de altfel, ca toate emisiunile realizate de echipa ”In Premiera”, fara a scapa macar o lacrima pe obrazul lor. Cred ca acei oameni sunt si cei care privesc viata altfel, in comparatie cu mine, de exemplu, sau cu cei care au fost alaturi de Mihaita Nesu, chiar si cu gandul, pentru un moment doar. Nu trec oare prea usor peste aceste intamplari care se intampla in viata, care pot sa ne afecteze pe oricare dintre noi??? Dar nu ma voi lega prea mult de indiferenta acestor oameni, incerc sa-mi concentrez atentia catre cei care empatizeaza cu oameni care trec prin astfel de incercari si pe care as vrea sa-i intreb doar atat: Daca ceilalti nu fac nimic pentru acesti eroi ai tuturor vremurilor, oare noi facem indeajuns??? Multe semne de intrebare si prea putine, mult prea putine raspunsuri, din pacate. Nesu a avut, spre binele lui, sansa de a trai in Olanda, tara care are grija de toti cetatenii sai, dar ce se putea intampla cu el, si mai rau, ce se intampla cu toti compatriotii nostri, mai putini cunoscuti, care se afla in situatii asemanatoare cu a lui, ori mai mult sau mai putin grave? Oare Romania, oare romanii privesc la fel aceste probleme??? Imi aduc aminte de un cantec care spunea ceva de genul ”raniti de soarta sunt prin spitale/fara de maini, fara de picioare/cei fara de ochi sunt in guvern, n-au cum sa vada acest infern”, oare aceste versuri ne scuteste de orice vina, pentru indiferenta de care dam dovada, noi, oamenii de rand care ne lovim in fiecare zi, pe strada, in autobus, in orice alt context de aceste persoane, de suferinta lor si le calcam in picoare demnitatea???Poate acum, aici pe pamant putem sa ne ascundem de privirile celor din jurul nostru, insa undeva aceste acte de ”violenta morala” nu trec asa de usor neobservate, iar cand vom ajunge sa dam explicatii, va fi din pacate prea tarziu, si pentru noi si pentru ei…

Asadar, haideti sa incercam sa mergem mai departe fara a face nici un pas inainte…nu fizic, ci moral, sa incepem sa intelegem ca viata ne da raspuns faptelor pe care le facem incepand de aici de pe pamant, fara sa ne dam seama. Cred ca a venit timpul sa facem lucruri mari prin fapte marunte, sa nu tresarim la reportaje, asemenea celui prezentat anterior, si sa intelegem ca astfel de evenimente cutremuratoare au loc in jurul nostru, mai des decat ne imaginam, si fara a fi prezentate la stiri sau alte emisiuni. Egoismul trebuie pus undeva pe raftul de sus, unde e cel mai greu de ajuns, iar atentia catre cei care au nevoie de noi sa fie mult mai mare..Ajung vorbele, lasati faptele sa vorbeasca, si nu vreau sa vorbesc de undeva de sus, si eu ma includ aici, simt ca fiecare zi trece pe langa mine fara sa fac prea mult, insa exista dorinta, chiar daca deseori nu e cu putinta, incerc atat timp pana cand voi razbate, si stiu ca multumirea va veni…Nu exista nimic intamplator, la fel cum nu ramane nimic neplatit pe aceasta lume si dincolo de ea….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s