Scrisoare deschisa adresata d-lui Presedinte

Cluj Napoca

18.01.2012

Scrisoare deschisă adresată Administrației Prezidențiale

În atenția domnului Președinte Traian Basescu,

 

Bună ziua,

 

Numele meu este Ionescu Georgian Sorin, în curând voi implini 25 de ani și sunt un cetățean al acestei țări cu drepturi și obligații depline, am liberatea de exprimare și circulație, toate acestea doar aparent, pentru că, în realitate sunt prizonierul statului în fruntea căruia vă aflați de 7 ani de zile. Și voi încerca să explic în câteva rânduri de ce.

Destinul nu a fost prea binevoitor cu mine, sau, poate sistemul de sănătate din România nu a putut să imi ofere dreptul la o viaţă normală, aici sunt multe de spus dar nu este locul şi momentul acum. Sufăr de o dizabilitate neurologică dobândită la naştere prin triplă ştrangulare de cordon ombilical. Am reuşit să trec de prima încercare a vieţii mele, nu fără urmări, dar cu multă speranţă. Timpul a trecut, boala s-a agravat odată cu evoluţia firească, iar acelaşi sistem de sănătate nu îmi mai dă nici o şansă de vindecare. Dar până aici nu aveţi nici o vină, însă, rolul dumneavoastră domnule Preşedinte, de acum începe. Cu toate probleme de sănătate cu care mă confrunt, am reuşit să devin unul dintre ”tâmpiții” pe care sistemul de educație din România la format în ultima perioadă. Menționez faptul că sunt absolvent al Facultății de Sociologie și Asistență Socială, secția Asistență Socială din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, promoția 2009. Deci pregătirea mea nu este în raport cu nevoia de forţă de muncă, pe care o are astăzi România, lucru pe care l-am înțeles din spusele dumneavoastră, în consecință ar trebui să-mi fac bagajul și să plec, la invitația pe care ne-ați adresat-o cu căldură, unde văd cu ochii.  Profesia pe care o am se dovedește a fi inutilă într-un stat, care nu-și permite luxul de a onora obligațile care sunt precizate în Constituție cu privire la acordarea de servicii sociale cetățenilor săi, strict din rațiuni de ordin economic. Așadar, o mare parte din populația acestei țări este condamnată la ”ieșirea naturală din sistem”. Singurele alternative pe care acești oameni, majoritari din păcate, le  mai au sunt următoarele: ori devin, peste noapte iscusiți întreprinzători, ori au libertatea de a-și găsi fericirea și bunăstarea, oriunde în altă parte pe acest glob. Însă, vin și vă reamintesc, domnule Președinte, că sistemul social din România a crescut enorm, și a devenit alături de sistemul bugetar, acel uriaș care stă în cârca statului, datorită politicilor sociale care au fost promovate, de-a lungul anilor in sisteme precum sănătatea sau administrația locală. De acolo vine surplusul nesustenabil, datorat corupției generalizate din aceste sisteme, acolo unde se fabrică pe bandă rulantă certificate de handicap, pensii de boală sau ajutoare sociale în scopuri financiare și/sau electorale.

Cu alte cuvinte, profesia mea de Asistent Socială nu mai este de actualitate, în România, deci am libertatea de a mă reorienta, din punct de vedere profesional şi/sau locativ, spre alte destinații. Dar cu toate acestea mă încăpăţânez să rămân şi să mă fac util societăţii în care m-am născut, am crescut şi care mi-a oferit atât de multe, pană acum, de care mă simt dator. În acelaşi timp vreau să mă  autodenunţ, ca făcând parte dintre cei datorită cărora statul şi economia nu funcţionează. Trăiesc din indemnizaţia de handicap, din pensia de urmaş pe care o iau în urma decesului tatălui meu şi din ajutorul pe care mi-l oferă mama mea din pensia amărâtă pe care o are după 30 de ani de muncă. Din aceste venituri trebuie sa achit chiria, cheltuielile, hrana de la o lună la alta. Până de curând am avut un loc de muncă, cu jumătate de normă, la care am renunţat insă pentru a-mi dedica timpul şi energia activităţii pe care o desfăşor în cadrul unei asociaţii nonguvernamentale şi nonprofit, în mod voluntar. Consider că nu e locul si timpul de lamentări ci trebuie ca să îmi aduc aportul, în limita resurselor, în slujba celor care au mai mare nevoie de ajutor decât mine.

Privind lucrurile dintr-o altă perspectivă, astăzi, mai mult ca oricând mă simt dator să vă aduc la cunoştinţă, eşecul încercării dumneavoastră de reformare a statului, în care trăiesc şi în care îmi este imposibil să-mi propun planuri de viitor. Acest lucru se datorează modului în care înţelegeţi să conduceţi destinele acestei ţări, implicit şi pe al meu. Am inima împăcată că nu mă număr printre cei care au fost dispuşi să va acorde încrederea, la nici unul dintre momentele electorale în care aţi ieşit câştigător, deşi am trecut peste principiul în care mai cred şi astăzi, şi anume că în România este necesară alternanţa la putere, deoarece, în caz contrar se ajunge în situaţia pe care o trăim acum, la 22 de ani de la Revoluţie, în stradă. Înţeleg faptul că un împediment major în realizarea acestui proces de reformare a fost reprezentat de criza la nivel global, însă nu pot să înţeleg, oricât de mult m-aş strădui, câteva lucruri, şi aici vă rog respectuos să mă ajutaţi printr-un răspuns la acestă epistolă, pe care v-o adresez pe această cale. Tot ceea ce voi enumera mai jos pot începe cu întrebarea „De ce?: Vă bateţi joc de noi, luându-ne peste picior, cu fiecare ieşire publică pe care o aveţi. Aţi spus că educaţia scoate numai tâmpiţi, deşi ţin să vă aduc aminte, domnule Preşedinte, că şi dumneavoastră sunteţi tot un produs al şcolii româneşti. Aţi încercat, şi aţi şi reuşit, denigrarea tuturor celor care, la un moment sau altul, au fost alături de proiectele dumneavoastră. Aţi reuşit să învrăjbiţi clasele şi categoriile sociale unele împotriva celorlalte. Aţi lăsat deoparte prerogativele pe care le aveaţi în calitate de Preşedinte al statului, luând locul tuturor instituţilor statului. Care a fost agenda de politică externă pe care dumneavoastră aţi avut-o în acest mandat şi jumătate. Aţi încurajat nepotismul de la înalţimea celei mai înalte funcţii din stat, promovându-vă fiica în legislativul european. Aţi dovedit faptul că impermeabilitatea la corupţie, de care spuneaţi la un moment dat a fost un mare neadevăr. Aţi închis ochii la hoţia care a avut loc în cea mai importantă instituţie a democraţiei, Parlamentul României, la o lege extrem de importantă, legea pensiilor.  Aţi omis prerogativa medierii înlocuind-o cu una care a semănat doar conflicte şi scandal. Şi acest şir de întrebări şi enunţuri ar putea continua mult mai mult, însă mă voi opri aici.

Ar mai fi multe de spus, însă este târziu, dar cred că numai în urma celor enumerate mai sus am dreptul şi obligaţia de a vă ruga respectuos, acum în ultima clipă, treziţi-vă din “beţia puterii” şi plecaţi din funcţia pe care astăzi o deţineţi, aceea de Preşedinte al statului, într-un mod paşnic şi democratic.

 

Ionescu Sorin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s